Ajuns la Timisoara, Eugeniu de Savoya isi lasa calul in mijlocul Pietei Unirii si cauta adresa enotecii. Si ce afla? Ca strada pe care trebuie sa ajunga ii poarta numele! La numarul 11 se afla un tirbuson mare. Pesemne ca aici trebuie sa fie! Lume multa prezenta la deschiderea primului winebar dedicat vinului, din Timisoara. Intra in enoteca, iar in dreapta zareste propriul sau portret. Trasaturile nu i s-au schimbat prea mult, oamenii il vor recunoaste usor. Coboara scarile in spirala si ajunge intr-o pivnita cu caramida rosie, acoperita cu sute de sticle de vin! Omul de la receptie il priveste senin, nu isi da seama cine este.
– As dori sa vorbesc cu sommellierul enotecii, ii spune Printul.
– Din partea?
– Lui Eugeniu de Savoya.
Receptionerul se gândeste ca e un nebun. Il cheama pe sommelier. Intre timp, Eugeniu de Savoya incepe sa desfaca cutiile de vin. Degustatorul de vin, il pofteste pe barbatul scund intr-o incapere. Acesta ii spune ca a venit special de la Viena pentru a participa la deschiderea enotecii ce ii poarta numele si ca are o propunere de la niste producatori de vin din imprejurimile Vienei. Sommelierul deschide sticla de vin rosu. Miroase dopul, isi toarna vin in pahar. Apoi ii priveste culoarea, miroase vinul, agita paharul, vinul se amesteca, il miroase din nou, gusta puțin, plimba vinul prin toata gura, dupa care il inghite. Sta un pic, cade pe gânduri, dupa care zice:
– Nu stiu cine sunteți dumneavoastra, dar cert e ca vinul e foarte bun. Si nu avem aici acest soi.
– Eu sunt Eugeniu de Savoya, am mai spus si la recepție.
– Da… e adevarat, si noua ne-ar placea sa-l avem pe cel care ne-a scapat de turci la acest eveniment, dar… si o persoana deghizata ii poate ține locul, iar acest vin, nu mai vorbim! Il vom prezenta chiar in aceasta seara! Haideți, sa mergem in sala de evenimente! Lumea il asteapta pe Printul Eugeniu de Savoya!